Alegeri

  Cam asta este lumea, o pajiște în mijlocul Universului. Eu? Sunt în centru. Nu, nu mă refer la importanță, ci la poziție. Văd lumea raportată la mine, nu o pot vedea raportată la altcineva, nici măcar la persoana iubită. În condițiile acestea, lumea nu are un centru anume, ci miliarde de puncte, fiecare cu importanța lui. Uite că suntem egali din perspectiva Universului, un punct este un punct și atât, diferă doar poziția geografică. 

   Lumea mea este o pajiște cu flori iar eu mă văd oarecum pornit la „cules”. Cam toți facem asta, alegem cele mai frumoase flori și ni le prindem în buchet, să le avem aproape. Sau le închidem într-o fotografie pe care o așezăm frumos în albumul minții. Aleg! Îmi plac florile viu colorate, simple, parfumate. Asortez și plante fără flori, mai estompează din coloritul buchetului, fire de iarbă, scaieți. Poate că separat par fără sens, dar în buchet dau un farmec aparte. 

   Buchetul meu este destul de voluminos acum, am întâlnit fel și fel de oameni și i-am „cules” pe fiecare. Pe cei dragi, i-am așezat la loc de cinste în centru, pe ceilalți pe margine. Încă nu am terminat, nici măcar nu mă gândesc ce culoare să aibă șnurul pe care îl voi folosi la final. E loc, încă mai e loc. Nu vreau un buchet simplu, din 3-5-7 flori. 

   Cum nu mă prea pricep la flori, le-am cules și pe unele care nu meritau culese, s-au ofilit prea repede sau ascundeau printre frunze și petale țepi ascuțiți. Uite de-asta iubesc trandafirii! Măcar îi au la vedere. Dar nu îmi pare rău, cel puțin am învățat ce flori să culeg. Și încă învăț! Știi, unele au boboci minunați, dar când se desfac, emană un miros pestilențial. 

   Sper că sunt și eu în buchetul altora, la loc de cinste sau chiar și pe margine. 

   Culege-mă!