Oamenii sunt ca anotimpurile.
Unii sunt vioi, fragili, plini de speranță. Au un parfum amețitor, te „îmbată” doar stând alături de ei. Au energie și muguri, mii de muguri. Flori mărunte și delicate. Au răceala ultimelor zăpezi și căldura blândă a soarelui. Au tandrețe. Sunt oamenii - primăvară.
Alții sunt aprigi, fierbinți, vulcanici, plini de pasiune. Le simți arșița în obraji și pe buze. Au culoare, parfum discret, au toropeala soarelui de amiază și irascibilitatea furtunilor de vară. Ei sunt oamenii - vară.
Oamenii melancolici, visători, oamenii care au în ei un iz de tristețe, de speranță ruptă și înnodată de prea multe ori. Oameni plini de culoare, de parfum amețitor de fructe coapte, oameni cu brațe deschise printre care se strecoară lumina. Nu orice fel de lumină, o lumină blândă, caldă. Oameni calzi, roditori, dar cu ploi reci, năvalnice și persistente. Oamenii - toamnă, oamenii care merg înainte aruncând priviri furișe în urmă, pentru că nu își pot imagina viitorul fără trecut.
A patra categorie, oamenii luminoși dar reci, probabil au luptat cu prea multe dezamăgiri și își păstrează restul de căldură doar în interior. Tăcerea este felul lor de a vorbi. Tac și seamănă lumină. Ei sunt viscole aprige, țurțuri de gheață și Crăciun. Le este greu să își arate iubire, dar când o fac, oferă totul. Tot! Oamenii - iarnă.
Ce fel de om sunt eu? Omul - toamnă. Am în mine culoare, parfum și ploaie, multă ploaie.
In "Omul toamna" ma regasesc si eu ,fiecare vorba mi se potriveste..
RăspundețiȘtergereEu am din toate cate un pic dar ma indrept spre Omul Iarna....tot ce am intampinat m-a trasformat intr-un sloi de gheata si totusi cand cineva are nevoie eman caldura necesara ca sa poata zambi si zbura din nou...de trecut mereu vorbesc acolo se gasesc oamnei dragi mie ca cei ce m-au intristat sunt ascunsi in cutia Pandoriei...habar nu am cum sunt dar vreau sa cred ca sunt asa cum trebuie....
RăspundețiȘtergereFoarte frumos scris...
Omul-Toamna, clar. Sunt nascuta pe 2 sept. :))
RăspundețiȘtergere