Renaștere

  -Iartă, și ia-o de la capăt!

  -Asta o să fac, dar nu mă mai pot întoarce acolo... de unde am plecat...

  -Lucrurile se repară!

 -Nu și iubirea! Mereu am văzut-o asemeni unei plante pe care o îngrijești, o crești. Cele puternice ajung stejari, cele firave, fire de iarbă. Da, o să zici că se regenerează, dar nu este chiar așa. Firele de iarbă răsar și cresc destul de repede, iubirea la prima vedere, dar sunt ușor de călcat în picioare sau ușor de culcat de vânt. Pier sub arșița verii. Sau poți să-i zici dor. Stejarii? Ei bine, pentru ei ai nevoie de timp, dar, când au crescut, în niciun caz nu îi poți călca în picioare și, sincer, nu cred că le pasă de vânt. Poate că le-o smulge o frunză, dar mai mult nu. Din iarba cosită, însă, poți face altă pajiște, dar dintr-un stejar retezat, nu mai poți face stejar. Doar să semeni altul...