Torid... Da, primul gând îți zboară la zilele de vară. Căldură sufocantă, moleșeală dusă la extrem, totul clocotește în jurul tăi și în tine. Apoi vine toamna, vânt rece, ploi, totul se domolește.
Zi toridă în gânduri... Uite că dacă stau să mă gândesc mai bine, în mintea mea e vară mereu. Chiar dacă uneori îmi pare totul străin și rece. E vară chiar și în miezul iernii, când viscolul se izbește fără milă de trupul meu înfășurat în prea multe haine și îmi îngreunează pleoapele cu zăpadă. Privesc în interior și le văd scăldându-se aurii într-o mare de soare. O toropeală plăcută mă face să mă afund în ele. Le simt fierbinți și aspre, asemeni nisipului încins de pe plajă. Și ele mă înghit cu lăcomie, mă cuprind cu totul, și atunci cad într-o dulce visare.
Peisajul se schimbă de fiecare dată, un munte înalt cu vârfuri ascuțite, o câmpie netedă cu drumuri prăfuite, șerpuitoare, o mare liniștită, un pârâu de munte neliniștit, păduri dese sau deșerturi aride. Aici simt că am puteri nebănuite, pot călători oriunde într-o clipită!
Aici cu toții suntem Superman!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu